Corul pe care nu-l aude nimeni

Afirmația lui Binig pornește de la două evenimente petrecute în sistemul energetic de la începutul acestui an. Primul este intrarea Transelectrica, monopol natural cu activitate reglementată, pe pierderi pentru prima dată de la înființarea din 2000. Al doilea este ieșirea din funcțiune a unității 1 de la Cernavodă, pe 25 martie, urmată în aceeași zi de reducerea capacității la unitatea 2, o altă premieră. simple întâmplări sau primele semne că un sistem vital al României se clatină?

Ce vedem acum este acumularea unor decizii de management“, mai spune Binig, excluzând astfel scuza coincidențelor pentru a explica un șir de evenimente nefericite.

Transelectrica este transportatorul național de energie electrică. Este o companie unică la nivelul întregului sistem energetic local, fiind garantul echilibrului permanent dintre cererea și oferta de energie.

Energia nu se stochează deocamdată, astfel că funcționarea pieței de electricitate este condiționată de acest echilibru perfect între producători și consumatori. Transelectrica s-a înființat în 2000 având o activitate bazată pe tarife reglementate, o astfel de activitate presupunându-se a fi și mai ferită de riscuri.

Nu este cazul.

Privind retrospectiv evoluția profitului net al companiei, se remarcă variații uriașe de la un an la altul, fără ca acestea să fie însoțite de variații majore în consumul de energie.

De exemplu, dacă în 2012 compania înregistra un câștig de 34 de milioane de lei, anul următor Transelectrica sărea la 201 milioane de lei, pentru ca în 2015 să ajungă la 360 de milioane de lei, iar anul trecut la -47,9 milioane de lei. Acesta este primul rezultat negativ din istoria companiei, greu de înțeles pentru un monopol reglementat.

”Rezultatul negativ vine pe fondul unui an complex și dificil la care a contribuit diminuarea veniturilor prin reducerile de tarif de la 1 iulie 2017. Un impact major l-a avut înregistrarea în situațiile financiare ale anului 2017 a unor obligații suplimentare de plată, în valoare de 99 de milioane de lei, provenite dintr-o decizie de impunere ANAF emisă în 30 iunie 2017, ca urmare a închiderii unui control aferent perioadelor anterioare“, explică reprezetanții Transelectrica.

De ce a fost 2017 un an complex pentru piața energiei? Ianuarie 2017 a devenit cea mai scumpă lună din ultimii zece ani, în anumite intervale orare electricitatea fiind tranzacționată la uluitoarea valoare de 450 de euro/MWh, față de o medie de 30-40 de euro/MWh. Deși la un an distanță evenimentele din acea lună nu au fost complet elucidate, insolvențele au rămas.

Potrivit datelor publicate pe bursa de energie OPCOM, media de preț pentru anul trecut pe platforma de tranzacționare spot (PZU – piața pentru ziua următoare), cea mai importantă din cadrul bursei de energie, a fost de circa 48 de euro/MWh, acesta fiind prețul pur al energiei schimbate între producători și furnizori. Acesta este cel mai mare nivel de preț din ultimii cinci ani, fără a depăși însă recordul de preț din 2008, de exemplu.

În contextul în care în ultimii ani a fost vizibilă o creștere a ponderii tranzacționării de energie pe termen scurt, iarna anului 2017 i-a penalizat dur pe riscofilii din piața energiei. Potrivit datelor de pe bursa de energie OPCOM din lunile de la începutul lui 2017, au fost zile în care decalajul dintre cerere și ofertă s-a ridicat și la 60%.

Ce a însemnat pentru Transelectrica acest lucru? Ca garant al echilibrului sistemului energetic, Transelectrica a ieșit în piață, a cumpărat energia necesară de la unitățile care stau la comanda ei și le-a dat-o celor cărora furnizorii nu le mai asigurau energia. În mod normal, echilibrarea sistemului trebuie să fie un joc cu sumă zero pentru Transelectrica. Problema a fost că unii dintre furnizorii pe care i-a echilibrat au intrat în faliment, pierderile rămânând în conturile Transelectrica, spune specialistul de la EY România.

Dar acesta nu a fost singurul factor care a dus Transelectrica pe pierderi, ci și unele obligații suplimentare de plată evidențiate de ANAF, dar ignorate de fostul management.

”Deși în ultimii ani aspectele prezentate mai sus erau cunoscute la nivelul managementului companiei, fiind inclusiv formalizate în cadrul ultimului control ANAF, nu a fost efectuată nicio analiză economico-financiară în conformitate cu standardele specifice, în vederea constituirii unui provizion încă din anii trecuți“, mai spun reprezentanții Transelectrica.

Responsabilii ar fi greu de găsit în contextul în care, de la începutul anului 2011 și până în prezent, Transelectrica a schimbat zece directori generali și nenumărate consilii de administrație, un loc în conducerea opertorului sistemului energetic local fiind extrem de apetisant prin prisma bugetelor de investiții pe care compania le are. Doar pentru comparație, OMV Petrom, unicul producător de petrol și gaze din România, a avut în ultimii 12 ani de zile un singur director general executiv, pe Mariana Gheorghe.

În prezent, compania este condusă prin intermediul unui consiliu de supraveghere intermediar, mandatele membrilor urmând să expire în mai, anul acesta. În contextul în care mandatele au o durată de câteva luni, membrii schimbându-se fără nicio legătură cu guvernanța corporativă, asumarea unui plan de dezvoltare este aproape imposibilă.

Acum, de exemplu, în consiliul de supraveghere al acestei companii strategice se află procurori, consilieri județeni sau foști bancheri, niciunul cu vreo legătură cu sistemul pe care-l gestionează.

Ținând cont de această fluctuație masivă de personal în cele mai înalte structuri de conducere ale companiei, toate făcute pentru a putea acomoda schimbările din scena politică, proiecțiile financiare făcute de Transelectrica ridică și ele multe semne de întrebare.

Potrivit planului de dezvoltare al companiei pentru perioada 2013-2017, compania trebuia să aibă un profit net cuprins între 29 și 68 de milioane de lei. În realitate, profitul companiei a variat în intervalul 201 milioane de lei până la pierderea de aproape 48 de milioane de lei de anul trecut. Dacă proiecțiile privind evoluția unui business reglementat nu au nicio legătură cu realizările, când în mai puțin de zece ani se schimbă zece șefi, iar mandatele în consiliile de supraveghere dureză câteva luni, coincidențele nu mai au cum să fie sursa răului în evoluția companiilor energetice locale.

Cazul Transelectrica nu este însă singular; funcționarea Nuclearelectrica, operatorul centralei nucleare de la Cernavodă, a ridicat mari semne de întrebare de la începutul anului.

Nuclearelectrica este cel mai complex producător de energie local, unicul administrator de reactoare nucleare din România și asigură aproape 20% din producția națională de energie.

Cu toate acestea, de la începutul anului, reprezentanții centralei nucleare de la Cernavodă au emis opt comunicate de presă prin care anunțau oprirea sau pornirea neplanificată a unei unități, o situație absolut unică fiind înregistrată pe 25 martie, când ambele reactoare aproape au ieșit din funcțiune. Din cele opt comunicate, șase au fost date în perioada 25-30 martie, mai puțin de o săptămână.

Din rapoartele financiare ale companiei se remarcă un lucru. În ultimii cinci ani gradul de realizare a investițiilor la centrala nucleară de la Cernavodă a scăzut de la 97% la 44%. Cea mai mare parte a banilor de investiții ai Nuclearelectrica sunt direcționați spre centrala de la Cernavodă, cea care funcționează prin intermediul a două reactoare cu câte o capacitate de 700 MW fiecare.

Tot datele din rapoartele anuale ale companiei arată că dacă la nivelul anului 2013 bugetul de investiții pentru centrala de la Cernavodă era realizat în proporție de 96,72%, anul trecut procentul a fost de numai 44,4%.

Mai mult, ca urmare a accidentului de la Fukushima (Japonia), din martie 2011, Nuclearelectrica a demarat un proiect prin care se urmărește îmbunătățirea reacției centralei de la Cernavodă la factori din afara bazei de proiectare a unității. Anul trecut, din banii alocați pentru acest scop s-au cheltuit numai 3,2%.

”Aș zice că una dintre principalele probleme (privind gradul redus de îndeplinire a programului de investiții – n.red.) este legea achizițiilor. De la primul demers până la încheierea unei licitații trec în medie 204 zile, energia nucleară neavând un regim special de achiziții, așa cum este în alte state. Acesta este unul dintre motivele pentru care, uneori, din motive obiective ce țin de derularea unei investiții sau necesități de achiziție, am început să facem achiziții de urgență, practic în cadrul unui contract mai mare să ieșim pe piață pentru anumite lucrări care trebuie îndeplinite mai devreme“, spune Cosmin Ghiță, directorul general al Nuclearelectrica.

Ghiță a fost numit în funcția de director general al Nuclearelectrica în vara anului trecut. Înainte de a veni la conducerea Nuclearelectrica, Cosmin Ghiță a lucrat în domeniul dispozitivelor medicale, dar și în cadrul unor companii petroliere, precum Chevron.

”Defecțiunile au fost pe partea clasică a centralei, dar vulnerabilitățile unităților sunt mereu adresate. La final, după această serie de întreruperi cred că trebuie să existe o aliniere la nivelul practicii de achiziții publice între ce se întâmplă la noi și cum sunt procedurile la nivel european.“

La fel ca în cazul altor companii, partea executivă de la Nuclearelectrica este avizată de un consiliu de administrație. Dacă la Transelectrica în consiliul de administrație sunt consilieri locali sau bancheri, la Nuclearelectrica exemplele sunt mult mai exotice.

Cristian Dima, de exemplu, este unul dintre administratorii companiei. Dima, înainte de a ajunge să gestioneze cel mai complex activ energetic din România, a fost administrator la Spitalul de Obstetrică Ginecologie ”Buna Vestire„ din Galați. Apoi a devenit consilier local la primăria din Galați. Acum veghează asupra deciziilor de management pentru o companie care asigură 20% din producția de energie a României.

Alexandru Mirel Marcu are și el un post asigurat în consiliul de administrație al Nuclearelectrica, cel puțin până în aprilie 2018, deși înainte de a veni să supervizeze activitatea managementului executiv al companiei fusese director de producție la compania Seven Hills SRL. Firma a avut în 2016 o cifră de afaceri de 4.194 lei (mai puțin de o mie de euro), dar a lucrat la o marjă a profitului demnă de invidiat, de 67%. Dragoș Ionuț Bănescu este și el în consiliul de administrație al companiei, după ce a colecționat diverse funcții în Ministerul Finanțelor, Ministerul Mediului sau Ministerul Muncii.

În 1977, sistemul energetic local a trecut prin cel mai delicat moment al său. Pe 10 mai, timp de 4-5 ore sistemul a picat complet pentru că nimeni nu se uitase la avertizările specialiștilor. 

”Pagubele înregistrate au fost de patru ori mai mari față de cele produse de cutremurul din martie 1977. Totul a fost afectat. Au murit animale în ferme, oameni. Repornirea sistemului s-a făcut din termocentrala Doicești, despre care lumea a ajuns să spună acum că este cea mai proastă unitate“, spunea la rândul său, în urmă cu câțiva ani, un specialist în domeniul energetic, un om cu o experiență de aproape jumătate de secol.

Potrivit datelor de la Banca Mondială, cutremurul din 1977, care a avut o magnitudine de 7,2 grade pe scara Richter, a provocat pagube de
2 miliarde de dolari.

Pe 31 martie 2018, trei membri noi au fost aduși în consiliul de supraveghere al Transelectrica, firma care pentru prima data în istoria ei a înregistrat pierderi. Niciunul nu are experiență în domeniul energetic.

Corul specialiștilor, care denunță aceste decizii devine tot mai gălăgios.

Îl aude cineva?