Cine are urechi de auzit

“Haosul creat de plecarea noastra i-ar ncuraja nu numai pe extremistii din Irak, ci si Iranul”, a spus Bush, adaugand ca sunt excluse negocieri cu Iranul pana ce acesta nu renunta la programul sau nuclear. Comentatorii au vazut in aceste remarci o confirmare a faptului ca administratia Bush a redefinit treptat razboiul din Irak drept o lupta strategica intre SUA si Iran, pornind de la declaratiile mai vechi ale presedintelui ca o buna parte dintre insurgentii irakieni (siiti) sunt inarmati, antrenati si sustinuti de extremistii siiti din Iran. Pe de o parte, aceasta ar insemna ca administratia Bush arunca in responsabilitatea Iranului insuccesul in stabilizarea Irakului; pe de alta parte ar fi vorba de o noua incercare de legitimare a unei eventuale actiuni militare impotriva Iranului, in conditiile in care acuzatiile ca Teheranul vrea sa dezvolte arma nucleara si deci trebuie impiedicat cu orice pret s-o obtina au fost intampinate cu mai multa prudenta decat cele de pe vremuri la adresa regimului unui Saddam Hussein suspectat ca dezvolta arme chimice si finanteaza teroristi.