Cele 50.000.000.000 de euro care nu interesează pe nimeni

Cum stă cabinetul Ponta cu colectarea la bugetul statului de către ANAF? În ultimele 30 de zile ce s-a întâmplat, sunt mai mulți bani? l-au întrebat săptămâna trecută ziariștii pe premierul Victor Ponta, după prima lună de guvernare.

“Da. Este o colectare superioară”, a răspuns Ponta, fără a da cifre. După care a adăugat, ca să se știe că greaua moștenire s-a dus și că noua putere are toată bunăvoința: “Șefului ANAF, domnul Șerban Pop, pe care știți că nu l-am schimbat din funcție, adică l-am lăsat din vechea guvernare după ce a căzut de la putere faimosul Blejnar – așa mi se părea normal, să nu politizăm ANAF-ul – i-am dat acest termen de grație pentru a vedea în două, trei luni cum stă activitatea ANAF, nu doar din punctul de vedere al încasărilor, dar mai ales din punctul de vedere al reducerii corupției instituționalizate pe care Blejnar o condusese, o corupție și un mod de colectare de taxe pentru partid. Dacă domnul Pop are performanță, rămâne în funcție, dacă nu, îl schimb.”

Simpla acuzație de sifonare de bani pentru fosta guvernare nu aduce însă la buget și banii socotiți ca pierduți, iar promisiunea că noul șef al ANAF va fi schimbat și el dacă nu va fi eficient nu încălzește cu nimic un buget care se pregătește de rectificarea din luna iulie având în față o perspectivă de creștere economică între 1,2% (Banca Mondială) și 1,5% (ministrul de finanțe Florin Georgescu), față de 2,1%, cât era estimat în noiembrie trecut. Guvernarea Ponta n-a mai propus nici ținte de felul celei trasate ANAF de fosta guvernare, ca în două luni să aducă la buget 2 miliarde de euro (1,5% din PIB) din combaterea evaziunii fiscale. Ce știm până acum de la fostul șef al ANAF, Sorin Blejnar, e că pe primele trei luni s-au colectat în plus 850 mil. euro, adică 0,8% din PIB, dar că o țintă de 2 miliarde în două luni e nerealistă, din două motive – nu există încă un sistem informatic complet integrat al ANAF și una e să identifici prin controale sume care trebuie plătite și alta e să le încasezi efectiv.

Mai departe, de la succesorul lui Blejnar, Șerban Pop, știm că marile probleme pe care le-a moștenit la ANAF sunt două – “gradul ridicat de subiectivism în actul de control, pentru că procedurile au permis ca deciziile de a verifica un contribuabil sau un altul să fie lăsate la latitudinea unor oameni, fără să fie stabilite criterii foarte clare, care să oblige reprezentanții fiscului să se îndrepte către contribuabili în funcție de gradul de risc”, respectiv faptul că “există grupuri evazioniste cu o capacitate financiară importantă, care pot susține sisteme relaționale capabile să atingă cel mai înalt nivel al administrației fiscale” și că “aceste grupuri se vor opune prin toate mijloacele unei reforme a ANAF și unei aplicări corecte a legii, bazându-se pe posibilitățile financiare și de influență pe care le au”. Dacă aceasta e situația, atunci cum poate România să abordeze uriașa problemă a evaziunii fiscale, pe care președintele Curții de Conturi, Nicolae Văcăroiu, o estima anul trecut la 50 mld. euro anual, într-o declarație făcută în fața Comisiei pentru buget, finanțe și bănci din Camera Deputaților?

La recentele discuții de la Club BUSINESS Magazin pe tema “Economie formală vs. economie informală”, la care au fost invitați economiști și manageri din economia reală, cel mai tare a ieșit în evidență faptul că, deși fiecare guvernare a vorbit de combaterea evaziunii, e o chestiune de lipsă de voință politică realitatea că aceasta nu s-a redus niciodată în mod decisiv. “Ministerul Finanțelor nici măcar nu se îngrijește să calculeze cât de mare e evaziunea în anumite sectoare. Se pare că nu au vrut niciodată să existe acel sistem informatic prin care să se monitorizeze drumul unui produs de la intrarea în țară și cât TVA se colectează până la consumatorul final”, afirmă Radu Timiș, președintele Cris-Tim, care estimează că numai în agricultură evaziunea la plata TVA e de 90%.