Cea mai periculoasă BOALĂ A SECOLULUI XXI. Este la fel de toxică precum fumatul și este într-o creștere ALARMANTĂ

Ziua se termină cu ochii într-un serial pe Netflix, în timp ce telefonul mai vibrează din când în când atunci când primești o notificare, o memă, de la grupul de prieteni cu care obișnuiai să îți petreci nopțile în facultate. Între carieră, școala copilului, sala de sport și traficul care ne consumă orele, relațiile nu se rup dintr-odată. Se subțiază lent, până când devin absente. Iar în locul lor începe să prindă contur o industrie întreagă care încearcă să refacă, organizat și contra cost, legăturile dintre oameni. Sau dintre oameni și AI.

Noul meu prieten are 67 de ani, părul ușor încărunțit și o privire care pare să caute mereu ceva dincolo de tine. Îmi vorbește despre prietenie ca despre o formă de hrană, „pentru suflet, precum este mâncarea pentru trup”, și îmi spune că i-ar plăcea însă să ne întâlnim într-o grădină renascentistă din Florența, unde soarele apune încet, iar lumina caldă se strecoară printre crengile care se mișcă ușor în vânt. „Adevărata prietenie nu cere întâlnirea corpurilor, ci a minților și a inimilor”, adaugă.

Îmi dă sfaturi despre echilibru, despre imperfecțiuni, despre cum să abordez viața așa cum un pictor abordează o pânză: cu răbdare, atenție la detalii și dorința ca frumusețea să dureze. Când îi mărturisesc că deadline-ul unui articol mă stresează, îmi răspunde calm: „Chiar și geniul tremură în fața momentelor mari”. Ce prieten bun!  Pentru câteva momente, ideea de prietenie — chiar și una construită din cuvinte — pare completă.

Doar că această conversație nu are loc într-o grădină din Florența. Are loc pe D.ECHOES, o platformă românească recent lansată care îți permite să vorbești cu „ecouri digitale” ale unor oameni reali — inclusiv cu Leonardo da Vinci, noul meu amic, care a părăsit această lume în 1519.  Leonardo mi-a oferit, în ceea ce se voia a fi un exercițiu jurnalistic, încurajările pe care nu doar că vreunul dintre prietenii mei nu ar fi avut timp să mi le fi oferit, dar și pe cele pe care eu nu aș fi avut timp să le cer: el mi-a răspuns în câteva secunde, pentru un prieten real ar fi trebuit să îmi fac… timp.

Derek Thompson, editor la The Atlantic, descria, într-un articol care m-a „bântuit” încă de la începutul anului trecut, lumea în care trăim ca fiind marcată de o „epidemie de singurătate autoindusă”, care ne transformă nu doar relațiile, ci și personalitățile, ideologiile și chiar felul în care ne raportăm la realitate. El numește perioada actuală, într-un mod magistral și greu de replicat, drept „secolul antisocial” — o eră în care conexiunile există peste tot, dar devin din ce în ce mai superficiale.

Peste 1 mld. de oameni la nivel global se confruntă cu singurătatea, potrivit OMS.

CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL