Ce vor oamenii care au totul

Raspunsurile, numeroase, la aceasta intrebare au fost adesea poluate de paranoia si au constituit subiectul predilect al teoreticienilor conspiratiei. Cum insa raspunsurile irelevante nu discrediteaza intrebarea, David Rothkopf (consultant si profesor, a condus firma Kissinger Associates, este cercetator pentru “Carnegie Endowment for International Peace”) s-a straduit sa ofere propria rezolvare a problemei. In opinia sa, asa cum dezvoltarea statelor-natiune a produs niste clase conducatoare nationale, globalizarea a dus la nasterea unei noi elite mondiale (superclasa), constituita din intreprinzatori si oameni din domeniul finantelor, precum si din politicieni ce dirijeaza organizatiile supranationale precum Uniunea Europeana sau Fondul Monetar International.

Acestia au in comun cu predecesorii lor faptul ca functioneaza in “cluburi” cu acces limitat, insa, spre deosebire de ei, opereaza pe scena mondiala, departe de electoratele lor nationale. Potrivit lui Rothkopf, membrii “superclasei” frecventeaza aceleasi universitati (principalele pepiniere fiind Harvard, Stanford si Universitatea din Chicago), sunt formati in aceleasi institutii (Goldman Sachs) si fac parte din aceleasi cluburi (The Council on Foreign Relations din New York). Multi dintre ei fac naveta intre sectorul public si cel privat si se intalnesc in cadrul unor evenimente internationale precum Forumul Economic Mondial de la Davos sau Comisia Trilaterala. Poate ca meritul principal al cartii lui Rothkopf este ca ne poarta intr-o vizita ghidata prin toate aceste institutii interzise oamenilor de rand, ne deschide usa biroului lui Lloyd Blankfein, CEO al Goldman Sachs, ne arata culoarele misterioase ale Carlyle Group, ne dezvaluie fascinantul sistem de vase comunicante care functioneaza intre Pentagon si industria armamentului si, in fine, incearca sa ofere raspunsul la intrebarea din titlul acestui articol.

David Rothkopf  “Superclass”,
Editura Publica, Bucuresti, 2009

Ultimele aparitii:
 

• O inima care merge ceas
  Ne aflam in orasul Edinburgh, in anul 1874. “Afara ninge si iar ninge”, iar “un frig de-ti ingheata sangele zabreleste orasul in tacere”. Se naste Jack, a carui inima, din cauza gerului de-afara, ramane de gheata. Moasa care l-a adus pe lume, pe jumatate vrajitoare, pe jumatate saman, ii inlocuieste organul defectuos printr-un orologiu, care trebuie intors in fiecare dimineata. Ca sa ramana in viata, Jack va trebui sa evite orice exces emotional: niciun pic de furie si, mai ales, niciun strop de dragoste. Viata nu asculta insa de interdictii, iar micul Jack se va trezi sedus de privirile de foc ale unei artiste a strazii.
  
  Mathias Malzieu “Mecanica inimii”,
  Editura Nemira, Bucuresti, 2009

• Vise destramate
  Atunci cand l-a intalnit pe Frank Wheeler, April credea ca e cel mai interesant barbat din lume. Relatia lor se cufunda insa, dupa casatorie, intr-o rutina dezolanta. April si Frank se complac intr-un menaj american tipic: el ia in fiecare zi trenul spre New York, unde lucreaza ca publicitar, iar ea desfasoara ritualurile casnice mic-burgheze pe care pe vremuri le dispretuia. Acest gol lipsit de speranta incepe sa-i chinuie, iar cuplul intra intr-o criza vizibila. Aceasta poveste despre eroziunea viselor, despre inertia pe care o inoculeaza un menaj traditional si despre lupta zadarnica impotriva conformismului a devenit scenariul unui film nominalizat la Oscar si la Globul de Aur.
  
  Richard Yates “Revolutionary Road”
  Editura Vellant, Bucuresti, 2009