Cât de liniștite sunt nopțile managerilor - între valori afișate și valori reale

La ce s-or fi gândit șefii băncilor care au cerut subordonaților să manipuleze dobânzile Libor în timpul crizei bancare din 2008? Recent, fostul director de operațiuni al băncii britanice Barclays, Jerry del Missier, și-a justificat decizia spunând că era convins că acționa la instrucțiunile Băncii Angliei și că a dat instrucțiunile pentru că pe atunci șeful său, Bob Diamond, i-a cerut clar într-o conversație telefonică să “reducă dobânda”, într-o perioadă în care sistemul bancar britanic se confrunta cu grave probleme financiare.

Oare a avut el dileme de ordin moral când a luat acea decizie?În România, lucrurile sunt puțin mai temperate, de regulă sunt singulare cazurile în care executivii de top sunt pedepsiți de autorități pentru că au luat decizii de încălcare a legii pentru a spori profitul companiei. Totuși, țara “geme” de dileme morale în rândul managerilor, care se comportă, în secolul 21, “la fel ca baciul ungurean și cel vrâncean”, este de părere Sergiu Neguț, Transformation Partner la Wanted Transformation Consultancy care este și proprietarul buticului de consultanță SVP Consult.

“Cu cât o organizație este mai politică sau mai mioritică, cu atât valorile reale împărtășite se îndepărtează de cele afișate. Scrie undeva în valori <echipă> și înțelegem echipă mică de acoliți sau de cumetrie. Scrie <inițiativă> și mâncăm autoritarism steril pe pâine. Scrie <onestitate> și vedem cadrul perfect pentru săpături (anti)colegiale și bârfă”, spune Neguț, care a fost anterior, timp de șase ani, director general adjunct al operatorului de servicii medicale private Regina Maria.

În opinia sa, ca manager, dilemele morale sunt cel mai adesea între valori în adevăratul sens al cuvântului și pragmatism, iar curba de “flexibilitate” a valorilor sub presiunea “sistemului” e o constantă a fiecăruia. Iar cei care nu sunt flexibili vor suporta consecințele. Călin, un manager cu o experiență de peste 10 ani în sistemul bancar local, spune că a întâmpinat o situație în care șeful său i-a propus să preia poziția unui coleg de-al său, care avusese un accident și care fost nevoit să stea acasă pentru o perioadă mai lungă, de câteva luni.

“Am mulțumit și am refuzat politicos, spunând că nu pot să dau lovitura decisivă unui coleg care trece prin momente atât de grele, că eu consider că trebuie să îl ajutăm în această situație, nu să îl
îngropăm definitiv. A fost o decizie proastă din punct de vedere profesional, s-a întors împotriva mea pentru că șeful a luat-o ca pe un afront personal, dar eu dorm liniștit noaptea”, spune Călin.