Atât timp cât banii stau degeaba în bănci, fonduri de investiții și burse, generând numai creștere, economiile reale nu au cum să-și revină

Din păcate, revenirea economică după cea mai mare prăbușire și criză aduse de COVID din ultimul secol nu va fi atât de rapidă și sigur nu va fi în 2021. În cel mai bun caz în 2022, și asta dacă procesul mondial de vaccinare și imunizare merge conform planurilor de pe hârtie.

În România, BNR și analiștii estimează că revenirea economică la nivelul din 2019 se va întâmpla la jumătatea lui 2022, asta în varianta pesimistă. Dar și la noi depinde de rapiditatea vaccinării – în pandemie am pierdut 200 de milioane de euro pe zi dintr-o cifră de afaceri de 1 miliard de euro și nu vom recupera acești bani dacă guvernul nu accelerează vaccinarea (ne costă 2 milioane de euro pe zi accelerarea vaccinării și câștigăm 200 de milioane de euro pe zi) -, de ce se întâmplă în Germania și în Europa, care sunt principalele piețe comerciale și de investiții pentru România.

Americanii și chinezii sunt mai mult parteneri pentru vânzarea produselor lor în România decât să facă investiții aici.

Pentru că revenirea va fi lentă în marile țări occidentale, tensiunile și protestele sociale vor câștiga teren, având în vedere că inegalitățile s-au adâncit. Cei mai mulți vor arăta cu degetul către bogați, care și-au sporit averile în această criză, iar guvernele nu vor să-i taxeze mai mult. Inclusiv Joe Biden, noul președinte american, își face curaj să pună în aplicare planul de taxare a bogaților. În același timp, unu din patru americani nu-și poate plăti chiria și riscă să fie aruncat în stradă. Fragmentarea politică se va accentua, ceea ce va duce la critici continue la adresa guvernelor, iar rezultatele electorale vor spori și mai mult incertitudinile. Tensiunile politice mondiale vor fi la ordinea zilei pentru că, în lipsa revenirii economice de acasă, liderii lumii va trebui să ofere publicului vinovați.

Marile bănci centrale printează nonstop trilioane de dolari și euro, dar tot nu sunt de ajuns pentru a acoperi necesarul de finanțare a guvernelor, acolo unde deficitele bugetare depășesc 10% din PIB, de trei ori mai mult decât reperul standard. Guvernele au nevoie de acești bani pentru a-și ține economiile pe linia de plutire, pentru a plăti celebrul șomaj tehnic și chiar a da bani oamenilor într-un mod direct, pentu a-și plăti chiria, asigurările sociale, chiar și pentru mâncare, ca să nu iasă în stradă. Șomajul din America, cu peste 9 milioane de oameni în plus fără loc de muncă, înseamnă foarte mult.

Dobânzile negative din Uniunea Europeană sunt ca apa sfințită. Mai mult au un rol simbolic, de alinare a durerilor economice, dar nu rezolvă prea mult problemele din economia reală.

Nimeni nu prea mai știe cum să revigoreze marile economii, acolo unde țările încep să se confrunte cu probleme demografice – îmbătrânirea populației, creșterea speranței de viață, traiul mai bun -, stagnarea productivității muncii, supracapacitatea de producție, lipsa locurilor de muncă pentru tineri și, nu în ultimul rând, o digitalizare care nu poate fi asimilată atât de repede de toată lumea.

Ideile macro s-au epuizat, iar printarea de bani – de zece ani încoace, de la criza precedentă – , dobânzile zero și negative nu se mai transmit deloc în economia reală. Pacientul este tot în comă indusă.

Lumea occidentală are prea mulți bani care stau degeaba – în bănci, în burse, în fonduri mutuale, în fonduri de investiții -, care nu produc nimic decât creșteri pe hârtie, care însă nu se văd în economia reală. Degeaba au crescut acțiunile Apple dacă cei mai mulți dintre investitori nu și-au scos o parte din profituri ca să facă ceva cu ei. Bineînțeles, cei mai mari investitori și-au luat case, dar tot au băgat banii în active fixe.

Cei din Europa, francezii, germanii, italienii, belgienii etc. au prea mulți bani în bancă (activele bancare sunt de 3 ori mai mari decât PIB-ul) și nu-i cheltuie, ceea ce nu ajută deloc businessurile și economia. Chiar dacă banii de la bancă au dobânzi zero sau chiar negative, ei sunt ținuți acolo și nu sunt cheltuiți. Chiar dacă bursele cresc, atât timp cât câștigurile nu sunt marcate și banii cheltuiți pe haine, mâncare, vacanțe, entertainment, mașini, în realitate economiile reale nu au cum să se miște.

Toți acești bani acumulați, trilioane de euro și de dolari trebuie scoși din bănci, burse, fonduri de investiții, fonduri mutuale și cheltuiți. Dilema și întrebarea cum se poate realiza acest lucru va fi subiectul următorului deceniu.

cristian.hostiuc@zf.ro