Asociația Oamenilor de Afaceri din România: În 2026 vom continua să avem de ales între un rău sigur și un drum greu. Mediul de afaceri românesc își asumă susținerea drumului greu – reformă, disciplină, eficiență – cu o singură condiție: nota de plată să fie împărțită corect între cei care produc și cei care cheltuie

Oamenii de afaceri din România, reuniți în AOAR, cred că în 2026 economia locală va avea de ales între un rău sigur și un drum greu, singurul care poate menține stabilitatea și evita o criză de încredere, iar marea întrebare nu este dacă vom plăti prețul ajustării, ci cum împărțim această notă de plată între stat, mediul privat și societate.

Cum facem ca în 2026 povara să nu fie transferată din nou asupra populației (în primul rând prin inflație) și asupra mediului de afaceri?, se întreabă membrii Asociației Oamenilor de Afaceri din România.

În opinia lor, în 2026 România nu va intra în recesiune, dar nici nu va avea o creștere robustă. Economia merge înainte, dar cu frâna de mână trasă de dezechilibrele bugetare și de povara fiscală crescută.

Din perspectiva AOAR, 2026 poate lua una dintre aceste forme:

Scenariul „echilibru superficial” (probabilitatea cea mai mare)

• PIB: creștere în jur de 1-1,5%;
• Deficit: coborâre lentă spre 6-6,5% din PIB;
• Inflație: încă peste nivelul confortabil pentru mediul de afaceri, dar în scădere față de 2024-2025;  
• Investiții: impuls venind mai ales din fonduri europene și din proiecte publice deja angajate;
• Mediul privat: prudență la investiții, focus pe eficiență și restructurare, nu pe expansiune.

Acest scenariu presupune absența unei noi crize politice auto-provocate și menținerea unui dialog minim funcțional cu mediul de afaceri. Orice derapaj politic major (căderea Guvernului, blocaje parlamentare prelungite) ar putea să împingă economia sub aceste proiecții.

Scenariul pozitiv: „drumul greu, dar corect”

Premise sunt:

• Guvernul începe, în sfârșit, să ajusteze cheltuielile:
  • restructurarea aparatului bugetar,
  • audit real al programelor de cheltuieli,
  • prioritizarea investițiilor cu impact economic.
• Există un calendar clar de simplificare a fiscalității, inclusiv eliminarea sau reformarea impozitului minim pe cifra de afaceri.  
• Legislația fiscală devine mai previzibilă, cu modificări anunțate și discutate din timp.
• Cursul de schimb se majorează în pași mici în funcție de evoluția balanței comerciale. 

Iar rezultatul:

• încredere mai mare din partea mediului de afaceri,
• investiții private în revigorare,
• creștere economică peste 1,5-2% încă din 2026, pornind de la un mix mai sănătos între consum, investiții și exporturi
•  

​Scenariul negativ: „oboseala fiscală”

Dacă ajustarea continuă în aceeași logică ca în 2025 – încă taxe, încă improvizații, încă amânarea reformei statului, riscăm:

• creșterea economiei sub nivelul de 1% sau stagnare reală;
• migrarea unei părți mai mari din economie în zona gri sau neagră;
• amânarea investițiilor și relocări de activitate către jurisdicții mai previzibile;
• tensionarea relației cu partenerii europeni din cauza întârzierii corecției deficitului.

Din perspectiva Asociației Oamenilor de Afaceri din România, 2026 va fi un an de test al maturității politice și administrative:

1. Consolidarea fiscală nu poate rămâne doar pe umerii celor care produc. Ajustarea trebuie să includă statul însuși: reducerea risipei, restructurarea aparatului public, prioritizarea investițiilor.
2. Creșterea veniturilor bugetare să se bazele pe măsuri (inclusiv legislative) care să reducă uriașele GAP-uri la TVA (30% din TVA colectabil), impozit pe profit (35%) și munca la negru.
3. Predictibilitatea trebuie să redevină principala monedă de încredere. Fără reguli stabile și consultare reală, investițiile se vor tempera, indiferent de cât de atractive sunt fondurile europene.
4. Dialogul real cu mediul de afaceri este parte a soluției, nu un exercițiu de imagine. Politicile fiscale și bugetare trebuie construite împreună cu cei care le suportă efectele directe – antreprenori, investitori, angajatori.

”În 2026 vom continua să avem de ales între un rău sigur și un drum greu. Mediul de afaceri românesc își asumă susținerea drumului greu – reformă, disciplină, eficiență – cu o singură condiție: nota de plată să fie împărțită corect între cei care produc și cei care cheltuie.”, se arată în mesajul oamenilor de afaceri. 

2025 a fost anul în care corecția bugetară s-a făcut simplu și brutal:

• mai multe taxe,
• mai multă presiune pe mediul privat,
• reguli schimbate din mers.

Reforma statului a fost din nou împinsă în viitor. Risipa a rămas, în bună măsură, tolerată, iar ineficiența administrativă aproape intactă. Asta nu este disciplină fiscală, ci doar transfer de povară de la stat către cei care produc valoare.

Câteva repere sunt:

• Deficitul bugetar a rămas cel mai mare din UE: 9,3% din PIB în 2024, cu obiectiv de 8,4% în 2025, după pachete succesive de creșteri de taxe.  
• Fără ajustări, deficitul ar fi rămas aproape de 9% și în 2025, ceea ce ar fi dus datoria publică pe o traiectorie evident nesustenabilă.  
• Pachetul de consolidare pentru 2025-2026 a inclus creșterea TVA cu 2 puncte procentuale, accize mai mari și înghețarea salariilor și pensiilor din sectorul public până în 2026.  

Pe scurt: am taxat mai mult pe cei care produc, dar am evitat să reformăm serios modul în care cheltuie statul.

Previziunile internaționale pentru 2026 indică o creștere economică modestă, dar pozitivă:

• Comisia Europeană: Ă1,1% creștere reală a PIB în 2026 (după doar Ă0,7% în 2025), într-un context de consolidare fiscală care apasă pe consumul public și privat.  
• FMI: Ă1,4% în 2026, cu investițiile finanțate din programele europene (NextGenerationEU/RRP) compensând parțial frânarea consumului.  
• OECD: confirmă același tablou – creștere modestă în 2025-2026, bazată pe investiții și exporturi, nu pe consum intern.  

În același timp, deficitul bugetar este estimat să scadă doar către 6,2-6,3% din PIB în 2026 – încă mult peste pragul de 3% și peste țintele convenite cu partenerii europeni.  

Potrivit AOAR, mesajul cifrelor este clar: în 2026 nu vom fi în recesiune, dar nici nu vom avea o creștere robustă. Economia merge înainte, dar cu frâna de mână trasă de dezechilibrele bugetare și de povara fiscală crescută.

Conflictul de fond: cine se ajustează – cei care produc sau cei care cheltuie?

Dacă nu ajustăm bugetul, intrăm în criză fiscală. Dacă îl ajustăm doar prin taxe, suportabilitatea socială și competitivitatea firmelor devin necunoscute. Alegerea reală nu este între a ajusta sau a nu ajusta, ci între:

• un rău sigur – perpetuarea unui deficit ridicat, dublat de creșteri succesive de taxe pe muncă și capital, care erodează baza productivă;
• un drum greu – reforma statului, reducerea risipei și reașezarea cheltuielilor, care implică și costuri politice, și curaj.

Colectarea taxelor este doar o parte dintr-un proces mai amplu de echilibrare între:

1. nevoile bugetare reale ale statului (apărare, infrastructură, educație, sănătate);
2. posibilitățile economice reale ale societății, în special ale mediului privat.

În 2025, ajustarea s-a făcut aproape exclusiv pe seama celor care produc: impozitul minim pe cifra de afaceri (IMCA), taxele crescute pe muncă și capital, impredictibilitate fiscală. Organizațiile mediului de afaceri au semnalat deja impactul negativ al IMCA asupra investițiilor și competitivității și au cerut insistent eliminarea acestei taxe.  

Întrebarea-cheie pentru 2026 este incomodă, dar esențială: cât timp mai poate crește o economie în care doar cei care produc sunt „ajustați”, iar cei care cheltuie rămân, în mare măsură, protejați?

În 2025, mișcările geopolitice nu au produs șocuri dramatice pentru economia românească – contextul regional a fost dificil, dar gestionabil. În 2026, însă:

• o eventuală escaladare a tensiunilor din vecinătatea estică,
• volatilitatea prețurilor la energie,
• reconfigurarea lanțurilor de aprovizionare din UE pot adăuga presiuni suplimentare pe un buget deja tensionat și pe competitivitatea firmelor românești.

În același timp, stabilitatea la nivelul UE și politica monetară mai previzibilă a BCE creează un fundal macro relativ favorabil pentru investiții, inclusiv în România.