Arta de a cheltui

Multi considera astfel de fenomene drept parte a unui scenariu apocaliptic care a cuprins lumea; cine va citi “Teoria clasei de lux”, scrisa de economistul si sociologul american Thorstein Veblen, isi va da seama insa ca asa a fost mereu. Aparut la editura Publica, al patrulea volum din Colectia de economie, realizata in parteneriat cu BUSINESS Magazin si sustinuta de OTP Bank, este scris intr-o maniera surprinzatoare pentru obisnuitii cu stilul american direct, simplu si clar. Americanul Veblen isi tradeaza originile norvegiene intr-un volum scris intr-un stil spectaculos, cu fraze lungi si ramificate, in multe cazuri degajand un umor subtil.

Convins ca economia face parte din universul disciplinelor ce au in centru studiul omului, Veblen introduce in stiintele sociale contributia darwinismului, dar si a pragmatismului, aducand astfel la zi analiza economica, pe care o vede in stransa legatura cu antropologia, sociologia, filozofia si istoria. Obiectul studiului lui il constituie cei ce isi fac un stil de viata din a nu munci: un trai fara griji, in care principalul scop este acela de a pierde vremea intr-un mod cat mai impresionant pentru ceilalti – este vorba despre “consumul ostentativ”, cum il numeste Veblen, unde hainele, hrana, arta, chiar si partenerul de viata sunt semne ale bunastarii si ele trebuie sa fie cat mai batatoare la ochi. Pe de o parte avem clasa industriala, care munceste si creeaza, pe de alta parte avem clasa de lux, care face bani si ii consuma.

Veblen a avut si in viata de zi cu zi obiceiuri la fel de neobisnuite precum ideile exprimate in carte. A refuzat sa instaleze un telefon si si-a construit mobila din cutii de lemn si saci de panza. Se spune ca, in timpul cursurilor predate la Universitatea din Chicago, mai mult mormaia decat vorbea si intr-o zi a afisat programul de consultatii cu studentii “luni 10-10:05”.

Thorstein Veblen “Teoria clasei de lux”,
Editura Publica, Bucuresti, 2009

Aparitii noi

• Despre fuga
  Editura Polirom publica romanul “Cartea fugilor”, semnat J.M.G. Clezio, scriitorul francez de origine mauritiana care a primit Premiul Nobel pentru Literatura in 2008. Romanul face parte din perioada “imposibila” a lui Clezio, anii ’60-’70, in care devenise cunoscut pentru opere fara un fir narativ clar, fara personaje bine definite, cu un discurs furios, imbibat de plictiseala si frustrare. In “Cartea fugilor”, un exemplu perfect al acestui stil ce dadea de pereti cu toate conventiile literare este mega-diatriba in care autorul isi insulta cititorul cu voluptate si cu termeni care pe multi ii vor indigna. Daca tinem cu tot dinadinsul sa gasim o poveste, este vorba despre Hogan, un vietnamez de 19 ani din Lang Son, care fuge in jurul lumii, dar nu intr-un satisfacator Bildungsroman, ci intr-o goana disperata printr-un univers monstruos, ostil si alienant.
  J.M.G. le Clézio “Cartea fugilor”, Editura Polirom, Bucuresti, 2009

• Istorie in imagini
  E lucru dovedit ca oamenii invata mai bine si mai mult atunci cand au senzatia ca nu invata, ci ca se relaxeaza. De unde si proliferarea cartilor cu continut serios si aspect “frivol”, pe care cititorii le devoreaza, reusind in acelasi timp si sa retina informatii importante. “Istoria vizuala a lumii” este, dupa cum sugereaza si titlul, un manual perfect pentru omul stresat si lipsit de timp, dar care doreste totusi sa “se cultive”. Aproape 550 de pagini ii ofera texte, dar mai ales poze, foarte multe poze, care isi implinesc menirea de a trezi si a mentine curiozitatea. Volumul e foarte clar structurat, atat pe epoci, cat si pe tari si zone, astfel incat poate fi un instrument perfect pentru elevi, dar si pentru cei pe care dorinta de informare pune stapanire ceva mai tarziu.
  Istoria vizuala a lumii, Editura Litera International, Bucuresti, 2009