ANUL NOU la români se ține cu petreceri de pomină, dar și cu superstiții și urări

Românii petrec la cumpăna dintre ani cu bucate alese și veselie, dar și cu superstiții și urări de sănătate și bunăstare, asociind ziua de Anul Nou cu cea a unui nou început și sărbătorindu-l pe Sfântul Vasile.

Un număr mare de practici magice și ritualuri se săvârșeau de Anul Nou sau de Sfântul Vasile, o zi ce reprezintă un moment de cumpănă, dar și o zi de sărbătoare prin excelență.

Integrându-se în perioada mai largă a sărbătorilor de iarnă, ce debutează în ziua de Sfântul Nicolae, obiceiurile ce au drept scop uratul se referă la viața omului simplu de la țară: muncile agricole, fertilitatea câmpului etc. Astfel, “Semănatul”, “Plugușorul”, “Plugul cel Mare” și “Vasilica” sunt cele mai importante texte “magice” care se rostesc în prima zi a anului. De asemenea, în categoria manifestărilor colective bazate pe principiile “magiei primei zile” se integrează și textele ce urează sănătate și putere de muncă individului: “Sorcova” sau colindele de Sfântul Vasile.

De 1 ianuarie, există mai multe obiceiuri pentru bunul mers al lucrurilor. Romii au obiceiul să colinde cu o căpățână de porc, împodobită cu panglici și mărgele, tradiție denumită “Colindul cu Vasilica” (Siva). După terminarea colindatului, ceata se strânge la o cârciumă pentru a chefui. Apoi, se despart, dezgătind căpățâna și luându-și fiecare ce a pus, iar din ea fac un prânz, pentru ca obiceiul să fie închis pentru anul respectiv.

În Mehedinți, în Ajunul noului an, seara, vin părinții cu copiii la moașă, aducând plocon. Moașa se pregătește cu colaci împodobiți cu bănuți. Asistată de mamă, moașa trece prin colac copiii de până la un an, de trei ori, apoi se închină și-i ridică la grinda casei urându-le: “Bine-au venit nepoții! Ca la ziua de azi, la anul și la mulți ani! Să crească și să trăiască, cu norocul să se hrănească!”. Obiceiul poartă numele de “Masa Moașei”.

Un obicei săvârșit colectiv de grupuri mici sau de cete de feciori este cel al Dezlegării Anului. Astfel, aceștia dezleagă anul și rodul colindând pe ulițe, iar vacarmul pe care-l fac cu bicele, buciumele sau oalele are ca scop înlăturarea forțelor malefice: seceta, tăciunele de grâu, insectele și animalele dăunătoare recoltei etc. De asemenea, feciorii dezleagă și cununiile, cu un descântec: “Slobozim câșlegiile/ Să mărităm fetele/ Umblați, feciori,/ Să fie pețitori”.

În tradiția populară se mai spune că așa cum este musafirul din ziua de Sfântul Vasile, bogat ori sărac, așa va fi omul tot anul. Totodată, în ziua de Anul Nou, trebuie să se arunce prin casă spice de grâu, iar seara, acestea să fie strânse, pentru a fi din nou aruncate prin cămin în ziua de Sfântul Ioan.

O superstiție spune că de Anul Nou e bine să ai bani în buzunar, iar primul musafir care îți intră în casă e bine să fie un bărbat. De asemenea, în această zi nu vor fi dați bani cu împrumut, ca să nu păgubești.

De Sfântul Vasile, copiii umblă cu Sorcova din casă în casă, în special pe la cunoscuți. Sorcova este un substitut al divinității fitomorfe, invocată pentru a aduce oamenilor viață lungă, sănătate și prosperitate.

Sorcova era confecționată, la început, din una sau mai multe rămurele de pomi fructiferi (măr, păr, vișin, prun) sau de trandafir, tăiate și puse în apă la înmugurit și înflorit în ziua de Sfântul Andrei (30 noiembrie) sau de Moș Nicolae (6 decembrie). Apoi, obiectul ritual cu care colindă copiii a început să fie realizat dintr-o nuia cu rămurele împodobite cu fire colorate de lână, cu beteală și cu un fir de busuioc în vârf. În Bucovina, sorcova are atașat un colopoțel. Se spune că, fericit că Dumnezeu i-a dat prima zi din an, Sfântul Vasile a luat un clopoțel și i-a legat la toartă o crenguță de busuioc și s-a suit la Domnul să-i ureze lucruri bune.

Sorcova este făcută astăzi din hârtie colorată și flori artificiale. Copiii, după ce își sorcovesc părinți și rudele apropiate, pornesc, câte doi-trei, colindatul prin vecini. În timp ce rostesc textul augural “Sorcova, vesela,/ Să trăiți, să-mbătrâniți/ Ca un măr, ca un păr/ Ca un fir de trandafir!/ Tare ca fierul,/ Iute ca oțelul!/ Tare ca piatra,/ Iute ca săgeata!/ La anul și la mulți ani!”, ating ritmic cu Sorcova ușa sau fereastra, dacă se colindă afară, sau corpul gazdelor, dacă se colindă înăuntru. După terminarea colindatului, Sorcova se păstrează peste an, ca un lucru sfânt, agățată de peretele de la răsărit al casei, la icoană sau în alt loc curat al gospodăriei.

Tradiția populară spune că de Anul Nou se înnoiesc toate și de aceea oamenii trebuie ca în prima zi din an să-și pună un gând bun, ca să le meargă bine tot anul: “Atunci să te păzești să nu te superi, să nu te sfădești, să fii vesel și tot anul așa vei fi”.

Pentru ca familiei să-i meargă bine tot anul și să aibă spor, în popor există obiceiul ca în ziua de Anul Nou să se fiarbă în oală un cap de porc, pentru că așa cum porcul râmă numai înainte, tot așa va merge și omul spre belșug.

Tot la Anul Nou, pe nemâncate, fiecare om trebuie să ia în mână unealta cu care lucrează în timpul anului și s-o mânuiască de trei ori, pentru spor la lucru în anul ce vine.

Și în ceea ce privește vremea, tradiția populară are numeroase interpretări. Astfel, conform tradițiilor, cum e ziua de Anul Nou așa va fi tot anul: bun sau rău. De asemenea, credința populară spune că, dacă în ziua de Anul Nou e ger mare și, dacă pe zăpadă se văd multe steluțe, e semn că anul ce urmează va fi bun și vor fi multe cununii. De asemenea, dacă în ziua de Sfântul Vasile ninge, anul ce urmează va fi unul îmbelșugat, iar dacă este senin și geros, oamenii vor fi sănătoși pe parcursul anului. Totodată, se spune că, dacă noaptea de Anul Nou este “lină și senină”, este un semn că noul an va fi unul bun.