Analiză. Cu ochii pe alt model de creștere

De aproape 25 de ani, cu un start ratat dacă ne uităm la alte țări din regiune, economia României, la fel ca multe alte economii foste comuniste, s-a bazat pe modelul de creștere al investițiilor străine, atrase de forța de muncă accesibilă și de fiscalitatea relativ prietenoasă. Acum însă, lucrurile stau diferit. Ce mutare va face România ca să continue creșterea? Este o întrebare crucială, pe care nu și-o adresează numai România, ci toate țările din Uniunea Europeană care s-au bazat pe modelul de creștere amintit. Cum creștem mai departe?

În urmă cu un sfert de secol, salariul mediu net era mult mai mic decât este astăzi salariul minim pe economie, dar acum, pe final de 2023, salariul mediu net în România bate spre 1.000 de euro în mâna angajatului, același salariu pentru care angajații români lăsau familiile acasă pentru luni, poate chiar ani, ca să muncească în Spania, Italia sau Germania. Fiscalitatea începe să nu mai fie nici ea prietenoasă și este clar că salariile din România încep să devină competitive, cel puțin pentru anumite sectoare, cu salariile din Vest. Adevărata istorie a economiei românești de după comunism începe, de fapt, abia la 10 ani după căderea comunismului. Când investitorii străini începeau să se uite spre România, adică undeva pe la începutul anilor 2000, vedeau o țară cu un potențial imens din perspectiva forței de muncă. În mod evident, un business este cu atât mai bun cu cât costurile sunt mai mici, iar în cele mai multe businessuri cea mai mare parte din costuri este forța de muncă. Pe lângă costul redus, forța de muncă din România venea și cu un bagaj de cunoștințe, pentru că industria comunistă, cu bune, cu rele, a lăsat în urmă și mulți specialiști. Pe lângă aceste avantaje pentru investitori, România se pregătea, la finalul anilor 90 și începutul anilor 2000, de intrarea în cele mai selecte cluburi din lume: NATO și Uniunea Europeană. Cu aceste atuuri și perspective la orizont, povestea economică a României a început să prindă culoare, după anii 1990, dacă nu gri, chiar negri. Cifrele vorbesc de la sine. În anii 2000, economia României pornea de la 27% din media europeană în ceea ce privește PIB pe cap de locuitor, după o stagnare de 10 ani. La cele mai recente cifre, aferente anului 2021, suntem la 77% din media europeană. Tot răul spre bine, spune o vorbă românească optimistă. În acest caz, însă, fără o abordare inteligentă, lucrurile pot sta fix invers, sunt de părere economiștii și mediul de business: tot binele spre rău. Sau cel puțin mai puțin bine. „PIB-ul a crescut de opt ori în ultimii 30 de ani. Față de anul 2000, economia românească a adăugat 224 de miliarde de euro valoare adăugată în plus. Exporturile noastre s-au dublat. Și la PIB-ul pe cap de locuitor am avut o ascensiune foarte rapidă. Astăzi suntem la 77% din media europeană, nici mie nu-mi vine să cred când spun asta, dacă mai țineți minte, în 1992 eram la 16% și astăzi suntem la 77%. Aici am recuperat foarte repede, dar devine din ce în ce mai greu să recuperăm”, remarcă Radu Burnete, directorul executiv al confederației patronale Concordia, organizație care reunește companii care fac circa 30% din economia României.

„Rețeta mea, pe care vi-o propun, este simplă: educație, consecvență, tehnologie și sustenabilitate. Nu trebuie să inventăm rețete, sincer nu cred că avem prea multe lucruri de inventat. Sunt lucruri pe care le vom face sau nu le vom face. Viitorul depinde de deciziile pe care le vom lua și de cum vom sta împreună când luăm aceste decizii.“ Sergiu Manea, CEO-ul BCR

Finalul de 2023 prinde economia României într-o situație delicată. PIB-ul încetinește în mod vizibil. Piața forței de muncă, paradoxal, cel puțin pe moment, rămâne strânsă și în continuare este o piață a candidaților, deci salariile cresc. Investițiile străine, dar și românești, continuă să vină, așa cum indică și cifrele, chiar dacă ritmul se mai temperează. Cifrele sunt clare: investițiile vin și se știe și de ce vin în continuare: forța de muncă accesibilă (încă) și fiscalitatea redusă (deocamdată), ca motive generale. În funcție de specificul businessului, se poate vorbi și de alte motive, cum ar fi poziția geografică, resurse, potențial agricol etc. Motivele generale pentru care sunt atrași investitorii străini în România încep să se disipeze, pentru că taxele și salariile cresc accelerat. Călcâiul lui Ahile se conturează a fi deficitul bugetar al României și, așa cum s-a mai dovedit de nenumărate ori în trecut, se va dovedi și în viitor: este problema tuturor, pentru că statul se întoarce prima dată la plătitorii de taxe. 2023 e jucat și 2024 este electoral, dar în anii următori, analiștii financiari și companiile se uită la aceste date privind deficitul și se întreabă care vor fi măsurile care vor aduce minusul bugetar, adică diferența dintre încasările statului și cheltuieli, în grafic. Mai mult decât atât, în următorii 10 ani va începe să iasă la pensie generația decrețeilor, cea mai mare cohortă de angajați din acest moment, iar bugetul pensiilor deja este sub presiune. Cu alte cuvinte, motoarele creșterii economice din ultimii ani încep să se caleze și va fi nevoie de și mai mulți bani la buget pentru susținerea sistemului de pensii, pentru susținerea investițiilor și a altor cheltuieli bugetare și, în aceeași vreme, businessul trebuie să fie destul de puternic pentru a susține toate aceste cheltuieli. Mai mult, în tot acest timp, economia trebuie să crească, salariile trebuie să continue creșterea, consumul să crească și companiile să vândă, iar investitorii să continue să vină în România. Cheia, sunt de părere actorii din mediul universitar și privat, este la creșterea valorii adăugate din economia românească. Este însă o exprimare generală și, fără strategii țintite rămân, ca multe altele, în cel mai bun caz lozinci. „Și în sectoarele unde suntem campioni, unde exportăm cel mai mult, și acolo avem un deficit comercial. Ar trebui să ne alegem câteva sectoare unde putem să exportăm mai mult decât importăm”, a spus Radu Burnete. Un exemplu de succes, aflat în plină desfășurare este și industria IT din România. Împreună cu serviciile conexe, cum ar fi cele de shared service sau outsourcing, segmentul a ajuns la o pondere de aproape 12% din economia României, adică mai bine de jumătate din PIB. IT-ul, împreună cu construcțiile, au fost cei mai importanți mușchi ai economiei românești de la pandemie încoace. Mihai Matei, președintele ANIS, patronatul producătorilor de software din România, asociație afiliată confederației Concordia, a vorbit la emisiunea Industrii inteligente de pe zf.ro despre cum ar putea industria de IT să treacă la nivelul următor, adică să înceapă să producă mai mult software valoros, local. „Dacă ar fi să numesc trei vectori principali prin care am putea să ajungem să creăm în viitorul apropiat unicorni în România, primul se referă la investițiile în sistemul de educație, urmat apoi de un set de politici fiscale prietenoase pentru start-up-urile din tehnologie și un set de politici publice care să încurajeze inovarea“, a spus Mihai Matei. Pentru economie în general, primul pas pentru creșterea valorii adăugate este educația, apreciază toată lumea. La aceasta, Sergiu Manea, CEO-ul BCR a mai adăugat consecvență, tehnologie și sustenabilitate pentru  a duce economia la nivelul următor. „Rețeta mea, pe care vi-o propun, este simplă: educație, consecvență, tehnologie și sustenabilitate. Nu trebuie să inventăm rețete, sincer nu cred că avem prea multe lucruri de inventat. Sunt lucruri pe care le vom face sau nu le vom face. Viitorul depinde de deciziile pe care le vom lua și de cum vom sta împreună când luăm aceste decizii“, a spus Sergiu Manea, CEO-ul BCR.

„PIB-ul a crescut de opt ori în ultimii 30 de ani. Față de anul 2000, economia românească a adăugat 224 de miliarde de euro valoare adăugată în plus. Exporturile noastre s-au dublat. Și la PIB-ul pe cap de locuitor am avut o ascensiune foarte rapidă. Astăzi suntem la 77% din media europeană, nici mie nu-mi vine să cred când spun asta, dacă mai țineți minte, în 1992 eram la 16% și astăzi suntem la 77%. Aici am recuperat foarte repede, dar devine din ce în ce mai greu să recuperăm.“

Radu Burnete, directorul executiv al confederației patronale Concordia

O altă problemă care are nevoie de abordare urgentă este procesarea materiilor prime în țară. Este un lucru știut și, la o privire superficială, stupid: România, unul dintre cei mai mari producători agricoli din Uniunea Europeană, exportă porumb și importă mălai sau exportă grâu și importă aluat congelat. Situația este similară și în alte domenii, nu numai în agricultură, de unde pleacă materiile prime în cea mai brută stare și se întorc, câteodată tocmai din China, produse finite. Mediul de afaceri vrea să pună pe masa decidenților aceste strategii și să lucreze, împreună cu guvernul, la un plan mai mare pentru dezvoltarea unor sectoare care să ducă economia mai departe în provocările care există și se anunță. „Poate că am pierdut bătălia demografică, poate că nu. Cred că trebuie să ne imaginăm o altă Românie și să plecăm de la lucrurile pe care le avem și de la lucrurile pe care le facem bine. Merg destul de mult prin țară și văd un sector agricol care arată mai bine ca oricând. Țara asta produce. Nu procesăm suficient și ar trebui să ne gândim la asta, dar ca să procesăm trebuie să venim cu tehnologie“, este de părere Bogdan Cernescu, head of corporate banking la BCR.