Ana Călugăru, Head of communications, eJobs: 17 ani mai târziu

Era o zi de joi, în septembrie 2007, când l-am sunat pe Ionuț Bonoiu și i-am spus că aș vrea să vin la BM. Era o zi de vineri, în mai 2012, când l-am anunțat pe Dorin Oancea că o să plec. În acea joi am pornit în una dintre cele mai frumoase perioade din viața mea profesională. Iar în acea vineri am deschis-o pe cea mai curajoasă, pentru că decideam să ies dintr-o zonă care îmi oferea un confort pe care îl iubeam și să plec în alta care speram să mă ajute să cresc. Mi se părea că o iau de la zero, dar, de fapt, plecam cu o formare care mi-a fost cea mai importantă bază pe care am reușit să construiesc.

Evident că mi se pare incredibil că au trecut 17 ani de la primii pași la BM, dar nu mi se pare deloc incredibil că revista face 20. Pentru că, la fel ca Ziarul Financiar, pare să fi fost acolo, în presa de business, de la început. Și că va fi până la final, deși toți cei care am intrat la un moment dat în universul restrâns al presei știm că nu a fost deloc mereu ușor pentru cei care astăzi încă mai sunt pe piață. Nu este simplu, în general, să supraviețuiești. Cu atât mai puțin să o faci fără să te abați de la cum știi tu că trebuie să arate presa de business, de la cine sunt oamenii ale căror povești trebuie spuse, de la cum trebuie spuse, de la cât trebuie să muncești pentru un material într-o lume de fast food media. E ceva ce nu multă lume poate face și, în orice caz, nu pentru atât de mult timp.

N-am fost acolo de la început, dar am fost în anii în care s-a început reinventarea și diversificarea BUSINESS Magazin. Când s-a trecut de la revista BM la produsul BM – cataloage, evenimente, gale, anuare, proiecte video, premii și multe altele a căror martoră am fost din afară, după ce am plecat. Dincolo de acest efort permanent de a menține o abodare proaspătă (lucru care nu e deloc simplu pentru că presa de business poate intra cu mare ușurință într-o zonă aridă și greu de digerat), cred că nu trebuie trecut cu vederea efortul permanent pe care l-a făcut echipa de a umaniza puțin această zonă foarte „serioasă”. De a scoate oameni de business cu mare greutate din importanța gravă a rolurilor pe care le aveau și de a-i prezenta și din alt unghi, de a vorbi despre imagine și brand personal într-o perioadă când era greu să treci de puterea brandului pe care îl reprezentai.

Nu mai era doar despre companii, ci și despre oamenii din spatele lor, iar aici nu mă refer doar la CEO și fondatori (deși evident că ei au fost mereu prima țintă), ci și la cei din eșalonul doi. Și așa am descoperit oameni absolut spectaculoși, care făceau o treabă grozavă, unii dintre ei cu adevărat vizionari, care astăzi nu mai sunt în eșalonul doi, ci conduc la rândul lor businessuri. Nu există nici măcar un om important de business care să nu fi apărut în revistă, așa cum nu există niciun business care contează și care să nu fi fost analizat din toate unghiurile de jurnaliștii din echipa BUSINESS Magazin. Și sunt convinsă că același va rămâne narativul și pentru următorii 20 de ani.

Încerc pe cât pot să mă feresc de locurile comune, așa că nu o să spun că BUSINESS Magazin a fost o școală, cu toate că a fost – în toate sensurile posibile. Oricât mi se păreau pe atunci de obositoare eforturile de documentare, telefoanele și mailurile infinite date unor oameni cu care voiai neapărat să vorbești, deși uneori ai fi vrut să renunți, să te apuci mai bine de alt subiect, infograficele (oh, Doamne, infograficele!!!), ședințele foto și emoțiile dinainte fiecărei ședințe săptămânale de sumar, îmi dau seama cât de mult m-au ajutat, de fapt. Mi-au creat o etică a muncii care mi-a fost unul dintre cei mai importanți aliați din viața mea profesională post-BM. Mi-ar fi fost sigur mult mai complicat să fac ce fac acum dacă nu aș fi avut acești ani atât de frumoși în presă.

Se spune că presa nu e făcută pentru cei slabi sau prea sensibili și probabil că este adevărat, dar eu am avut norocul să fac parte dintr-o echipă care m-a ajutat să trec peste faptul că eram începătoare. Citesc acum primele mele articole și sunt convinsă că în puține locuri aș fi avut parte de feedbackuri și îndrumări atât de delicate, cum am primit de la Dorin sau de la Crenguța, de un transfer de informație atât de minuțios, cum am primit de la cele două Ioane, de la Ionuț, Iuliana sau de la Anca, de la atâta răbdare cu ilustrațiile mele stângace cum am primit de la Roxana și Camelia și, peste toate astea, de prietenie.

Era o întâmplare care se transformase în anecdotă atunci când am venit eu în echipă: unul dintre jurnaliști a sunat un manager de companie, s-a prezentat și a spus că lucrează pentru BUSINESS Magazin. Iar managerul a replicat: „Ce magazin?”. În continuare mi se pare amuzant, dar nu mai este adevărat. Nu cred că mai întreabă nimeni „Ce magazin?”. Acum, toată lumea știe.

La mulți ani, BUSINESS Magazin, și mulțumesc pentru cei 5 ani ai mei din cei 20 ai tăi!

A făcut parte din redacția BM între 2007 și 2012