Alexandra (Predeanu) Mehedințu, Country Manager, Atradius Crédito y Caución: Geopolitica, finanțarea și AI-ul schimbă regulile jocului în 2026: cum se vede transformarea din România

Consecințele economice ale situației din Orientul Mijlociu creează anxietate în mediul de afaceri care e nevoit să funcționeze într-un nou tip de „normalitate” în care incertitudinea nu mai este excepția, ci cadrul de lucru. Unul dintre cele mai concrete efecte ale tensiunilor geopolitice este rescrierea rutelor comerciale: blocajele sau perturbările din zone-cheie precum strâmtoarea Ormuz au forțat companiile să își regândească logistica și aprovizionarea. Majoritatea analiștilor consideră că transportul maritim este cel mai afectat, în timp ce rutele terestre și aeriene au reușit să se adapteze mai bine, dar nu au reușit să preia fluxul afectat la nivel maritim. În practică, companiile caută alternative, inclusiv redirecționarea fluxurilor comerciale prin alte huburi regionale. Această incertitudine cronică este un test de stres pentru întregul sistem decizional al companiilor, iar inteligența artificială nu mai e un simplu instrument de eficientizare, ci pare să devină o necesitate operațională pentru companiile care vor să rămână competitive.

AI: între oportunitate și decalaj structural

Pe lângă geopolitică și finanțare, 2026 este și anul în care inteligența artificială începe să producă efecte vizibile la scară largă în operațiunile companiilor. La nivel global, AI-ul este deja integrat în procesele de evaluare a riscului, în automatizarea operațiunilor și în analiza datelor. În România, însă, tabloul este mixt. Pe de o parte, companiile care adoptă rapid tehnologia folosesc deja agenți AI în procese financiare, operaționale și comerciale, cu beneficii semnificative: reducerea costurilor cu până la 50–70% pentru procese repetitive și creșterea vitezei de decizie. Practic, multe organizații construiesc deja „echipe hibride”, formate din angajați și „angajați digitali”. Inteligența artificială nu mai este un avantaj opțional, ci devine rapid o condiție pentru eficiență operațională și pentru competitivitate. Diferența între companii nu va mai fi dată doar de accesul la capital, ci și de capacitatea de a utiliza datele și tehnologia pentru decizii rapide și corecte. Principalele bariere rămân lipsa investițiilor, deficitul de competențe digitale și o anumită reticență culturală față de schimbare, mai ales în rândul IMM-urilor.

România: între presiune și adaptare

Pentru mediul de afaceri local, aceste trei forțe – geopolitica, finanțarea și tehnologia – nu acționează separat, ci simultan, iar rezultatul este un mediu în care presiunea pe lichiditate coexistă cu oportunități reale pentru companiile care se adaptează rapid. Reconfigurarea lanțurilor comerciale poate deschide noi piețe, dar vine cu riscuri mai mari. Accesul la finanțare rămâne posibil, dar condiționat de transparență și disciplină. Tehnologia oferă eficiență, dar necesită investiții și schimbare organizațională. Dificultățile economice actuale nu indică neapărat iminența unui blocaj, ci, mai degrabă, un an al selecției dure. Companiile care reușesc să își înțeleagă riscurile, să își protejeze cash-flow-ul și să investească inteligent în tehnologie vor ieși mai puternice din acest ciclu. Celelalte vor resimți presiunea mult mai rapid.
Într-un astfel de context, diferența nu mai este făcută de dimensiunea companiei, ci de viteza de adaptare și de calitatea deciziilor. Iar în partea a doua a anului 2026, acestea depind mai mult ca oricând de capacitatea de a naviga simultan prin incertitudinea globală și transformarea tehnologică.

O nouă ecuație: date, oameni și viteză de execuție

Dincolo de geopolitică, finanțare și tehnologie, asistăm la o schimbare mai profundă în modul în care companiile își construiesc avantajul competitiv. Nu este suficientă adoptarea inteligenței artificiale în sine, ci au nevoie de capacitatea de a o integra corect în organizație, ceea ce presupune date de calitate, structurate coerent, și echipe capabile să le utilizeze eficient. În lipsa acestui fundament, tehnologia riscă să rămână un instrument subutilizat. În același timp, se observă o repoziționare a funcțiilor critice din business: gestionarea creanțelor și recuperarea devin componente centrale ale strategiei financiare, nu doar procese operaționale, pe fondul unei nevoi crescute de protejare a lichidității. În paralel, expertiza în instrumente de garantare și structurare a riscului capătă o importanță tot mai mare, pe măsură ce tranzacțiile devin mai complexe și mai interconectate.

Pentru segmentul companiilor mici și mijlocii, transformarea este și mai vizibilă. Așteptările se mută rapid către decizii instantanee, procese simplificate și soluții flexibile, adaptate în timp real la comportamentul comercial. Modelele tradiționale, bazate pe procese manuale și timpi lungi de răspuns, nu mai pot susține aceste cerințe la scară. În acest nou context, diferența nu va mai fi făcută doar de accesul la resurse, ci de capacitatea de a combina inteligent tehnologia, datele și competențele umane. Companiile care vor reuși acest echilibru vor putea transforma volatilitatea într-un avantaj, în timp ce pentru restul, complexitatea în creștere a mediului economic va deveni tot mai dificil de gestionat.