A-ți da demisia a devenit ceva cool

Foarte mulți millennials vin într-o companie, aleg un job pentru o experiență, pentru a vedea dacă li se potrivește, pentru a vedea cum e la muncă. De altfel, și munca a devenit ceva cool.

În urmă cu 20-27 de ani, generația de atunci, foarte mulți studenți la vremea respectivă, s-a apucat să muncească de foame, nu pentru experimente. Odată ce reușeai să intri într-o companie, pentru că nu multe făceau angajări, nu-ți permiteai să tratezi jobul ca pe ceva cool. Era o chestie de supraviețuire, de plată a chiriei, de întreținere a unei familii, asta dacă te cuplai de tânăr, poate de un concediu mai bun, poate de niște haine mai de brand și, ca o realizare supremă, pentru o primă rată la o mașină.

În prezent, noua generație pleacă mai târziu de acasă, în special băieții (vârsta până la care stau cu părinții a crescut de la 27 de ani la 29), totul este o experiență, noțiunea de supraviețuire nu există, mai ales pentru cei care sunt din București, Cluj, Timișoara etc.

Mașinile sunt ieftine și dacă nu îți schimbi marca o dată la un an, râd prietenii de tine.

Vacanțele sunt vacanțe, mai ales odată cu extinderea low-cost-urilor.

Și în privința hainelor lucrurile s-au schimbat, iar Zara, H&M sau micile ateliere au apărut în peisaj.

Foarte multă lume așteaptă de la un job, un loc de muncă, să-i îndeplinească visul. După nici o lună înțeleg că ceea ce fac, ceea ce au fost puși să execute nu este tocmai așa cum și-ar fi imaginat. Cei mai mulți stau până într-un an la primul job, confruntându-se cu dilemele legate de viitor. Nu le place ceea ce fac, șefii nu sunt așa cum s-ar fi așteptat, presiunea crește zi de zi și toți se întreabă dacă și la viitorul job va fi la fel.

Pentru că școala românească este teoretică și deloc vocațională, foarte mulți millennials se trezesc că ceea ce au învățat nu se potrivește deloc cu așteptările lor.

Este destul de greu să o iei de la capăt cu altă școală, așa că mulți caută ieșiri laterale. Cele mai facile din punctul de vedere al barierelor de intrare, chiar dacă sunt cele mai grele, și asta descoperă pe parcurs, sunt în vânzări.

Cineva care a terminat Litere poate intra fără probleme într-un call-center să vândă carduri sau creditede consum.

Pentru că primul job este greu, pentru că nu se potrivește cu ceea ce fiecare și-a imaginat, demisia este ieșirea cea mai ușoară, ca un act de răzbunare, poate pentru eșecul personal sau profesional. Nu ai vândut nimic, nu ai reușit să te întâlnești cu niciun client și să-i vinzi ceva, dar demisia a rezolvat totul, cel puțin din punct de vedere psihic.

Odată cu al doilea job și a doua companie, când dilemele și întrebările profesiei încep să apară tot mai mult, având în vedere că este foarte greu să-ți găsești locul, acceptarea ideii că jobul este job și nu o chestie cool își face simțită prezența, dar încă nu suficient.

Gradul de toleranță la șefi crește, targeturile nu mai sunt lucruri ieșite din comun și de neatins, iar acceptarea situației de la job cu toate lucrurile bune și rele intră în cotidian.

Mulți angajatori, mai ales cei care plătesc mai bine, încep să se uite cu mai mare atenție la câte joburi a schimbat un candidat înainte de a-și depune un CV la ei.

În mod corect, dacă nu ai avea o presiune extraordinară de a completa o poziție, nici nu ar trebui să te uiți la cineva care în doi ani a schimbat trei joburi.

Este foarte puțin probabil ca cineva să poată să capete experiență în mai puțin de un an într-un post, inclusiv din punctul de vedere al interacțiunii cu colegii și șefii.

De asemenea, cei care pleacă pentru o ofertă mai bună nu sunt deloc de judecat, dar trebuie să fie atenți pentru ce poziție au făcut pasul și pentru ce nivel salarial.

În viață există situații în care o ofertă primită este de nerefuzat atât din punctul de vedere al poziției, cât și al banilor. Nimeni nu ar trebui să rateze o astfel de șansă, pe ideea că firma unde lucrează va avea grijă de el sau de ea și va egala în timp oferta primită. Poate îți faci un bine ție, dar și companiei acceptând oferta primită.

Întotdeauna companiile trebuie să respire și să elibereze poziții, unde să fie promovați cei din liniile secundare pentru a arăta că organigrama nu este încremenită în timp.

Câteodată este bine să lași pe cineva să plece, încurajându-l să accepte o ofertă unică, chiar dacă este de neînlocuit. Așa se face loc pentru alte talente și se schimbă atmosfera. Bineînțeles, pot să fie și eșecuri.

Demisia este ceva cool, dar pentru primul și poate al doilea job. După acest punct atârnă mult mai greu în CV, dar într-un sens negativ.

Așa că este bine să vă gândiți de câte ori amenințați că vă dați demisia și de câte ori faceți acest lucru. Câteodată s-ar putea ca demisia să se întoarcă împotriva voastră, mai ales dacă nu știți ce vreți să faceți mai departe.

Și este foarte, foarte greu să găsiți ceva care să vă placă. Până atunci faceți să vă placă ceea ce faceți.