A patra oara e mai bine

Franciza Silent Hunter are o istorie de zece ani. Primul „Silent Hunter“ a fost dezvoltat de Aeon Electronic Entertainment si a fost publicat de Strategic Simulation Inc. (SSI) in 1996. Jucatorul comanda un submarin american in timpul celui de-al doilea razboi mondial, in Pacific, tinta fiind flota japoneza. Secretul longevitatii sale, pentru ca este un joc ce se mai vinde inca, este rejucabilitatea sa, faptul ca misiunile au un puternic caracter aleator.

„Silent Hunter II“, publicat de Ubisoft in 2001, a fost initial dezvoltat de Aeon si finalizat de Ultimation Inc. Teatrul de actiuni se schimba, jucatorul comandand de acesta data un U-boat german, in Atlantic. Un concept revolutionar era posibilitatea interconectarii cu un alt joc, „Destroyer Command“, lansat tot de Ubisoft, astfel incat jucatorii se puteau lupta la carma unui submarin german sau a unui distrugator aliat. Fanii Silent Hunter au criticat rejucabilitatea redusa, slaba calitate a AI (inteligenta artificiala, care conduce navele partenere sau pe cele inamice, raspunzand la actiunile jucatorului), dar si bug-urile care in modul multiplayer deconectau jucatorii inaintea sau in timpul misiunii.

„Silent Hunter III“ a ramas, cu succes, in Atlantic si a stabilit standardele actuale ale simulatoarelor de acest tip.