A long time ago in a galaxy far, far away: lucruri mai mult sau mai puțin știute despre fenomenul Star Wars

„În ziua când a avut loc lansarea eram pe Coasta de Est și participam la o emisiune de radio“, povestește Gary Kurtz, unul dintre producătorii Star Wars. „Pe la mijlocul emisiei, un ascultător a intrat în direct și a început să dea tot felul de detalii despre film. I-am spus că știe destul de multe lucruri, dat fiind că eram abia în ziua lansării filmului, iar el mi-a răspuns că l-a văzut deja de patru ori. În momentul acela mi-am dat seama că ceva se întâmplă“. Ziua Star Wars a adus „o nouă eră pentru genurile science-fiction și fantasy. A deschis apetitul lumii întregi pentru aceste povești, pentru că a reușit să traducă ceva complicat pe înțelesul oamenilor. A fost și este un moment definitoriu în istoria filmului“, explică debutul fenomenului Star Wars Robert Muratore, producător al documentarului The people vs. George Lucas.

„I HAVE A BAD FEELING ABOUT THIS!“

Câteva generații mai târziu, curiozitatea față de noul film din universul Star Wars este mai mare ca oricând. Este o stare pe care o putem numi, simplu, mania Star Wars. Ca multe dintre lucrurile care schimbă lumea, Star Wars a pornit nesigur și are o poveste de dezvoltare inspirațională.

Povestea spune că George Lucas nu reușea să termine scenariul lui Star Wars; avea firul evenimentelor în minte, dar nu reușea să îl transpună într-un format pe care să îl poată prezenta caselor de producție. Apoi și-a adus aminte de un text pe care îl citise în facultate, „Eroul cu o mie de fețe“, o explorare a miturilor universale. Lucas a recitit studiul semnat de Joseph Campbell și a înțeles ce avea de făcut: să concentreze întreaga poveste în jurul unui singur personaj, Luke Skywalker, și al drumului pe care acesta îl avea de urmat.

Lucas nu a avut însă mare încredere în filmul său, fapt ilustrat cel mai bine de un celebru pariu pe care regizorul l-a pus cu bunul său prieten Steven Spielberg. În timpul filmărilor pentru Star Wars, Lucas a făcut o vizită la studioul unde Spielberg pregătea un alt clasic al anilor ’70, Întâlnire de gradul III. „George era extrem de supărat, credea că Star Wars nu se va ridica la înălțimea așteptărilor lui“, a povestit Spielberg într-un interviu acordat celor de la Turner Classic Movies. „Credea că a făcut un film pentru copii. Așa că a venit la mine și mi-a spus că Întâlniri de gradul III o să aibă mult mai mult succes decât Star Wars, că o să fie cel mai de succes film din toate timpurile. Mi-a propus și un pariu: 2,5% din încasările Star Wars pentru 2,5% din încasările mele. I-am spus că sunt de acord“.

Întâlnire de gradul III a fost într‑adevăr un hit, generând venituri de 303 milioane dolari. Însă Lucas a fost adevăratul câștigător, iar, pentru Spielberg, pariul s-a dovedit a fi mai mult decât inspirat. După calculele celor de la Time, 2,5% din încasările Star Wars i-au adus lui Spielberg în jur de 40 de milioane de dolari. „Filmul meu a fost o poveste de succes, dar Star Wars a fost un fenomen“, spune Spielberg, precizând că „George îmi trimite și azi bani în contul acelui pariu“.

După primul film din serie, George Lucas a devenit proprietarul francizei, el închiriind practic drepturile celor de la 20th Century Fox. Cu banii obținuți, Lucas a pus bazele Industrial Light & Magic, compania de efecte vizuale care a semnat sute de filme în anii ce au urmat. Regizorul a mers chiar mai departe, creând o companie de cercetare pentru a găsi noi metode de a edita efecte de sunet sau vizuale; acea companie a inventat multe dintre sistemele folosite astăzi de marile case de producție. În caz că nu ați ghicit, compania în cauză se numește Pixar. George Lucas are astăzi o avere estimată la 5 miliarde de dolari, ocupând locul 309 în topul Forbes 500 miliardari.

„HE IS THE CHOSEN ONE. SURELY YOU MUST SEE IT“

De ce a generat însă Star Wars un val de entuziasm nemaiîntâlnit? Ce a diferențiat povestea cavalerilor Jedi de altele? „Cred că este important să înțelegem de cine a fost bine primită“, explică sociologul Andrei Boțeșteanu: „Pentru un segment considerabil de public, Star Wars îmbină dozele potrivite de nostalgie și optimism. În sfârșit, nu mai e nevoie să consume Star Wars clandestin, ci o pot face ca oamenii, în HD și la vedere, public. Orgoliul acestui public e și el mângâiat, fiind în cele din urmă recunoscuți ca demni de a fi vizați de promovarea Disney. Contăm și putem să arătăm asta cu gadgeturi și cu alte lucruri disponibile în România. Celălalt segment de public, mai tânăr, primește Star Wars așa cum primește și moda. Este o atitudine consumeristă, de apartenență la „the next big thing“. Este un public mai puțin fidel personajelor, cât universului Star Wars, probabil un public care va sesiza mai degrabă lipsa efectelor speciale decât arta trucurilor de cameră folosite la filmele mai vechi din serie.“

Privind înapoi la anii ’70, devine clar că Star Wars a fost construit pentru succes din mai multe puncte de vedere. Pentru a înțelege fenomenul Star Wars, trebuie să înțelegem contextul. Încă de la sfârșitul secolului XIX genul science-fiction devenise extrem de popular, mai ales datorită unor autori precum Jules Verne sau H.G. Wells. Această tendință a continuat și în secolul XX, când poveștile au devenit mai complexe și mai sofisticate. În anii ’70 exista deja o listă lungă de autori consacrați, dintre care trebuie amintiți Isaac Asimov, Philip K. Dick, Ray Bradbury sau Larry Niven; aceștia au adus o nouă dimensiune genului, dezvoltând lumi și personaje aparte.

Evoluția filmelor science-fiction a fost una similară, fapt explicat prin costurile foarte mici de producție de la acea vreme. Dacă pentru un western, un alt gen foarte popular la acea vreme, producătorii aveau nevoie de costume, de cai sau de mai multe decoruri, toate acestea ridicând costul unui film, în cazul SF-urilor toate acestea puteau fi înlocuite prin efecte speciale. Iar la acea vreme efectele nu presupuneau investiții precum cele de astăzi; spre exemplu, puțini au remarcat probabil că atunci când nava pilotată de Han Solo trebuie să treacă printr-un câmp de asteorizi, una dintre pietre este de fapt un cartof, iar alta un pantof. Explicația este una simplă: oamenii nu erau obișnuiți cu efectele speciale și nu aveau așteptări, iar asta permitea producătorilor să folosească diverse trucuri pentru a simula obiecte sau acțiuni. Cu alte cuvinte, filmele și serialele science-fiction au devenit apreciate de casele de producție pentru că erau ieftine și relativ ușor de realizat.

Deși genul science-fiction era popular, filmele de profil nu aveau încă rezultate extraordinare la box-office. 2001: A Space Odyssey, filmul lui Kubrick lansat în 1968, a obținut din încasări sub 60 de milioane de dolari. Acest lucru avea să se schimbe însă în 1977, anul în care două filme SF au ocupat primele poziții în topul celor mai profitabile producții.